• Evaluare inițială, cu următoarele etape:
• Identificarea și asistarea pacienților proveniți din Institutul Socola, alte spitale cu specific psihiatric sau unități;
• Fișa medicală completă incluzând examen clinico-anamnestic psihiatric, evidența psihiatrică teritorială, ultimul tratament administrat și evaluarea aderenței la tratament ori facilitarea către un medic specialist, pentru a fi luat în evidență, antecedente personale patologice, antecedente heredo-colaterale – inclusiv izolarea unei posibile predispoziții ereditare;
• Examen clinic general;
• Examen neurologic de bază;
• Examenul clinico-anamnestic psihiatric standardizat pe probleme alcool și alcool-corelate.
• Intervenția propiu-zisă:
  • psihoeducație și educație pentru sănătate;
  • asistență în înțelegerea problemelor medicale identificate pe parcursul internării în spital;
  • asistență în recunoașterea și conștientizarea problemei;
  • identificarea asocierii unor tulburări psihice (depresie majoră, tulburări anxioase);
  • control medical periodic – anamneză și examen clinic ori de câte ori este nevoie;
  • asistență privind direcționarea către servicii medicale de specialitate de stat, asigurând continuitatea obținerii tratamentului și înțelegerea principiilor de baza ale acestuia, în vederea asigurării unei bune aderențe la tratament și menținerea abstinenței etanolice.
• Prevenirea recăderilor: identificarea punctelor slabe și căutarea soluțiilor viabile individuale și personalizate pentru fiecare beneficiar. Reevaluare periodică conform stadiilor Prochaska și Di Clemente.

• Evaluarea socială (inițială), care are la bază preluarea informațiilor ce țin de beneficiar, din punct de vedere social;
• Evaluarea nevoilor/ situației beneficiarului;
• În intervenția propriu-zisă de lucru cu beneficiarul are loc: consilierea individuală, consilierea familială sau de grup, reevaluarea nevoilor individuale, prevenirea recăderii, educația pentru sănătate, activități de socializare, consolidarea informațiilor privind comportamentul de consum, menținerea abstinenței;
• Prevenirea recăderilor se realizează atât în activitățile de educație pentru sănătate din programul rezidențial, cât și în alte activități, după ieșirea din centrul rezidențial.

• Evaluarea inițială, cu următoarele obiective principale:
  • Identificarea existenței dependenței și a problemelor cauzate de aceasta (personale, familiale, sociale, ş.a.);
  • Identificarea factorilor implicați în instalarea și menținerea dependenței (de mediu, familiali, de natură psihică, de natură biologică);
• Evaluarea prin instrumente psihologice. Pentru măsurarea dependenței, sunt folosite instrumente psihologice (teste și chestionare), care indică gradul de dependență în care se află fiecare beneficiar, iar pentru măsurarea comorbidităţilor, instrumente specifice;
• Intervenția propriu-zisă de lucru cu beneficiarul, constă în ședințe de consiliere psihologică (individuală, familială sau de grup);
• Realizarea raportului de evaluare psihologică, conform modelului elaborat de Colegiul Psihologilor din România, în care sunt evidențiate obiectivele şi rezultatele evaluării complexe;
• Prevenirea recăderilor se realizează atât în activitățile de educație pentru sănătate din centru, cât și în alte activități, după ieșirea din centru a beneficiarului (Școli Teritoriale, cursuri de parenting, excursii).

Consilierea spirituală se realizează respectând orice confesiune și totodată sensibilitatea fiecărui beneficiar, procesul său de conștientizare și dorința sa de a aborda acest aspect.

Dimensiunea spirituală este esențială în procesul de recuperare al persoanei dependente, întrucât diferitele probleme cu care se confruntă aceasta, au rădăcini profunde în adâncul inimii.

Respectând opțiunea religioasă a beneficiarului, consilierea poate cuprinde diferite momente:

• colocvii individuale cu beneficiarul și membrii familiei/ susținătorii acestuia;
• lectură individuală;
• rugăciune;
• meditație ghidată;
• discuții pe baza unor tematici.

Educația fizică cuprinde exerciții fizice personalizate, stretching, discuții despre alimentație și despre rolul mișcării în recuperare și menținerea abstinenței.

Această activitate se desfășoară fie în aer liber, fie în interior, sub îndrumarea și supravegherea unui voluntar specialist.

Terapia ocupațională include activități ce au drept scop formarea unor deprinderi care să ajute la menținerea abstinenței.

Printre activități amintim: realizare obiecte din ipsos, pictură, modelaj din lut, cusut, lucru manual, ş.a.

Include vizionarea unor filme, ce au ca tematică dependența și efectele sale. Pe baza a ceea ce s-a vizionat are loc o dezbatere, care clarifică informațiile ce au fost transmise. Scopul acestei activității este de a sensibiliza și de a oferi spațiu de identificare, în confruntarea cu propria problemă adictivă.