Dependența este un stil de viață, rezultat din anumite comportamente repetate (consum de alcool, tutun, droguri, alimente, jocuri de noroc, cumpărături, pornografie, ș.a.).

Inițial, aceste comportamente/substanțe sunt asociate cu o stare de bine, prin eliberarea dopaminei (neurotransmițător, responsabil cu transmiterea impulsurilor, care are diferite funcții: recompensă, motivație, atenție, și cel mai important, plăcere) la nivelul creierului, care apoi devin compulsive (în frecvență și cantitate), favorizând instalarea dependenței.

Odată instalată dependența, scade foarte mult controlul de sine și crește toleranța față de comportamentul adictiv.

Conform DSM V (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale), dependența este indicată de următoarele comportamente:

• Control scăzut asupra comportamentului adictiv (persoana dependentă nu se poate opri din consum atunci când își propune);
• Dorinţă de control eșuată (persoana dependentă nu deține controlul substanței/comportamentului adictiv);
• Comportamentul adictiv devine o prioritate (persoana dependentă caută mereu ocazii de consum, petrece mult timp consumând și are nevoie de un timp, din ce în ce mai mare, pentru a se reface fizic și psihic);
• Apare nevoia puternică de manifestare a comportamentului adictiv (persoana dependentă prezintă o dorință puternică de consum);
• Incapacitatea de a respecta obligațiile personale, sociale, familiale, profesionale;
• Probleme sociale cauzate sau accentuate de consum (ex: pierderea locului de muncă, marginalizare socială);
• Timp personal (social, profesional, recreaţional) abandonat sau redus;
• Consumul în situaţii riscante (la locul de muncă, în trafic, ș.a.);
• Toleranță crescută la comportamentul adictiv (nevoia de a crește doza pentru a obține senzațiile inițiale);
• Apariția sevrajului fizic și/sau psihic (tremur marcat al extremităților, insomnie, grețuri sau vărsături, iluzii sau halucinații vizuale, tactile sau auditive, agitație psihomotorie, anxietate, crize de grand mal).

O persoană codependentă este definită prin faptul că se află într-o relație cu o persoană dependentă (membru al familiei, prieten, coleg, șef, ș.a.) și întreține în mod direct sau indirect comportamentul adictiv (acoperă consumul, caută scuze, tolerează dependența).

Acest tip de persoană își asumă anumite responsabilități ale persoanei dependente și este influențată, la rândul său, de comportamentul acesteia (își schimbă prioritățile în funcție de manifestarea persoanei cu care se află în codependență). Persoana codependentă își asumă un rol de salvator, neglijând propriile nevoi și interese, în detrimentul ”misiunii de a rezolva problema celuilalt”.

Principalele caracteristici ale unei persoane codependente sunt: stimă de sine scăzută, teamă de respingere, anxietate de separare (teama de a fi părăsit/ă de persoana dependentă), nevoia de apreciere și validare constantă (dorința de a menține rolul de salvator și de a fi „bine văzut”), incapacitatea de a stabili granițe interpersonale, incapacitatea de a-și exprima nemulțumirile (tolerează abuzuri repetate), lipsă de speranță și perspectivă.

Dacă există în viața dumneavoastră o persoană care se confruntă cu o dependență, cu atât mai mult dacă vă aflați într-o relație de codependență, de cele mai multe ori sentimentele trăite sunt de neputință și descurajare.

Dependența nu trece de la sine, iar dacă persoana dependentă nu are în vedere oprirea comportamentului adictiv din proprie inițiativă, este necesară intervenția specializată, iar noi vă putem oferi soluții în acest sens.

Iată ce se poate face într-o astfel de situație:

• Încercați să nu criticați comportamentul adictiv sau persoana dependentă, deoarece în felul acesta se accentuează sentimentul de stigmatizare (ex: „Dacă mai consumi, o să ajungi un ratat/ă.”);
• Arătați încredere în capacitatea de schimbare a persoanei dependente. Chiar dacă în trecut au existat recăderi și ați trăit dezamăgire, nu înseamnă că totul este pierdut. Descurajarea poate bloca orice perspectivă, în schimb speranța poate conduce spre un nou stil de viață;
• Evitați confruntarea agresivă și arătați disponibilitate de sprijin, exprimând cu calm ce vă îngrijorează (ex: „Văd că nu îți este bine și doresc cu adevărat să te ajut.”);
• Căutați informații despre dependență și încercați să evidențiați comportamentele adictive ale persoanei dependente, pentru a o ajuta să se observe (ex: „Ești un om bun, dar atunci când bei urci la volan/ întârzii la serviciu/ jignești/ nu te poți opri din consum/ te rănești/ ..., iar asta mă îngrijorează, pentru că îmi doresc să fii bine.”);
• Explicați că oferiți o posibilitate de a face o alegere, nu că forțați schimbarea. Nu faceți amenințări pe care nu le puteți îndeplini (ex: „Dacă nu renunți la consum, divorțez!”). În același timp, este important să stabiliți limite clare (ex: „Nu voi tolera consumul de alcool, dar sunt lângă tine atunci când vei dori să faci o schimbare în această privință.”);
• Oferiți materiale informaționale (broșuri, articole, adresa unui centru de recuperare, numărul de telefon al unui specialist) direct sau indirect (ex: „uit” o carte de vizită a unui specialist la îndemâna persoanei dependente), pentru momentul când persoana va fi pregătită să facă schimbarea;
• Însoțiți persoana dependentă la întâlnirea cu un specialist, implicați-vă în procesul de recuperare, participați împreună la un grup de suport. Suportul unui susținător crește semnificativ șansele de reușită.

Dependența nu trece de la sine, iar dacă persoana dependentă nu are în vedere oprirea comportamentului adictiv din proprie inițiativă, este necesară intervenția specializată, iar noi vă putem oferi soluții în acest sens.

Stigma este un atribut vizibil, discreditant, indezirabil și incongruent cu așteptările noastre despre cum ar trebui să fie un anumit individ și duce la discriminare.

În ceea ce privește dependența, stigmatizarea reprezintă un impediment ce îngreunează solicitarea sprijinului și rezolvarea problemei. Atât la nivel social cât și la nivel medical, eticheta de dependent/ă este strâns legată de sentimente de vinovăție, rușine, neîncredere. Aceste sentimente puternice determină persoana dependentă să nege problema, să se retragă sau chiar să se excludă din anumite medii sociale, să își piardă familia, prietenii sau locul de muncă, să dezvolte depresie sau comportamente suicidare.

Depășirea stigmatului social se poate realiza prin:

• acceptarea problemei și solicitarea unui sprijin specializat;
• parcurgerea unui program de recuperare, care înlesnește înțelegerea mecanismului dependenței, a strategiilor de menținere a dependenței și consolidarea încrederii în propria persoană;
• participarea la un grup de suport (destinat familiilor care s-au confruntat sau se confruntă cu probleme similare), unde o persoană dependentă poate găsi și oferi sprijin, înțelegere și compasiune, pe o perioadă nelimitată de timp.

• Reușesc să controlez consumul, nu sunt dependent

În cazul consumului de alcool, există mai multe tipologii de consum, unele dintre ele având perioade lungi de abstinență, cum este cazul dipsomaniei (alternarea perioadelor de consum cu perioade de abstinență), ceea ce poate crea iluzia de control. De asemenea, faptul că o persoană nu a atins forme grave de sevraj sau situații deplorabile (ex.: „Încă nu am căzut în șanț”; „Nu sunt agresiv/ă”; „Nu mi-am pierdut casa”; „Nu am ajuns la spital”; „Nu stau pe străzi sau în baruri.”) nu înseamnă că nu are nici o problemă legată de dependență. Simplul fapt că o persoană nu poate concepe viața fără consum, indică o problemă de adicție.

• Persoana dependentă ar putea oricând să se oprească, dar nu are voință

Mecanismul dependenței este complex și chiar dacă persoana dependentă dorește să se oprească, se află în incapacitatea de a controla comportamentul adictiv, fără a fi rău intenționată. Pentru a antrena voința este important să se parcurgă etapele inițiale ale procesului de recuperare: acceptarea problemei, depășirea sevrajului, solicitarea unui ajutor specializat.

• Ca dependența să treacă este suficientă internarea pentru procesul de dezintoxicare

Internarea pentru dezintoxicare este prima etapă a procesului de recuperare (având un rol semnificativ în diminuarea simptomelor de sevraj), însă s-a dovedit de multe ori insuficientă. Persoanele care se întorc în mediul de viață fără să înțeleagă propria dependență prezintă un risc ridicat de recidivă.

Un proces eficient de recuperare implică o abordare multidisciplinară (bio-psiho-socio-spirituală), destinată întregii familii.

• Comportamentul adictiv poate fi controlat după o perioadă de abstinență

Odată instalată dependența, singura măsură de siguranță este abstinența totală la substanța sau comportamentul dependent. Revenirea la acest comportament înseamnă activarea dependenței. Este important ca persoana dependentă să nu privească abstinența ca pe o pedeapsă, ci ca pe un stil de viață pe care îl alege pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții.

• Dacă nu s-a ajuns într-o stare deplorabilă din cauza dependenței, nu sunt motive de îngrijorare

Multe persoane sunt dependente funcțional, reușind să-și asume anumite responsabilități. Asta nu însemnă că sunt scutite de efectele propriei dependențe, doar că ele reușesc încă să controleze anumite aspecte. Este important de precizat că efectele dependenței se dezvoltă în timp și că riscul de a ajunge într-o situație deplorabilă îl poate avea oricine.

• Un specialist nu poate înțelege o persoană dependentă dacă nu s-a confruntat cu propria dependență

Având în vedere că oamenii au particularități și vieți diferite este imposibil să trăiască aceleași experiențe, însă cu toții sunt expuși aceleași palete de emoții, în diferite contexte. Calitatea umană este mereu prezentă în procesul de recuperare.

• M-am vindecat complet dacă am fost într-un centru rezidențial de recuperare

Parcurgerea unui program de recuperare într-un centru rezidențial, este una dintre primele etape ale procesului de recuperare. Fragilitatea persoanei rămâne pe tot parcursul vieții, diferența o face abstinența. Atât timp cât continuă procesul de recuperare calitatea vieții persoanei dependente va fi semnificativ mai bună decât atunci când a intrat în program.